Țin minte că eram în Muzeul de artă modernă din Amsterdam – Stedelijk – în gradina unde se putea citi în liniște (și care a dispărut după renovare). Mi-am cumpărat o carte, mi-am comandat o cafea, am citit toată după-masa și m-am simțit cel mai fericit om de pe pământ. Atunci mi-am spus că nu voi pleca niciodată din acest oraș.

„Am aterizat într-o întâlnire cu mulți directori ai Philips, de la mai multe departamente. … La un moment dat, unul dintre directori a spus cu voce tare și convingător: „O să fiu onest cu voi toți și o să vă spun adevărul.”. Mă uitam uimită la ce se întâmpla. … am văzut un clash (conflict, n.r.) între Irlanda, unde, cum am spus, se învârteau în jurul cozii fără să ajungă la o soluție agreată de toată lumea și Olanda, unde totul s-a comunicat direct și s-a schițat foarte rapid un plan de acțiune. Acesta a fost pentru mine primul șoc cultural.”

„Ai succes în momentul în care poți să schimbi viața cuiva – asta gândeam la momentul respectiv. Ideea de succes nu s-a schimbat. În principiu, îmi place să ajut, în continuare, oamenii.”

„Am învățat să fiu tolerant și să am alte obiective. Vreau să devin un om complex, vreau să comunic mai mult cu natura – culmea, pentru că în România avem foarte multă natură, dar care nu ni se dă. Sunt fericit aici, Olanda este umană.”